Prozele Marianei Gorczyca au, fara exceptie, aerodinamica eleganta, impecabila, a literaturii cosmopolite pe care ne-am obisnuit s-o numim "de aeroport".
Cu remarcabil simt al observatiei, cu ironie, empatie si spontaneitate, cu stiinta a constructiei si a lumii, autoarea pare sa egaleze performanta unui celebru erou de basm: sapte dintr-o lovitura! (Caius Dobrescu).
Mariana Gorczyca ne demonstreaza ca, intr-o epoca a tuturor accelerarilor, literatura continua sa salveze fractiunea de secunda a reflectiei si contemplatiei, fara de care nu e posibil contactul nici intre indivizi, nici intre culturi.
In schimb, farmecul si misterul din aceste pagini (pline de povesti care vin din contemporaneitatea noastra acuta, imediat-identificabila, dar si din lumi arhaice ale fanteziei, care se petrec in insule reci sau in (drum spre) insule calde, in peisaje care predispun la melancolie dar si in centrul marilor aglomeratii urbane istorice ori ultramoderne, va vor contamina, fara indoiala, pentru multa vreme de acum inainte.
Cartile de tipul sus-evocat sint produse pentru a fi consumate pe loc si imediat uitate.
Exista insa o diferenta esentiala.
Prozele Marianei Gorczyca au, fara exceptie, aerodinamica eleganta, impecabila, a literaturii cosmopolite pe care ne-am obisnuit s-o numim "de aeroport"
