O carte despre greutatile lacrimile si mangaierile cu care este presarat drumul de intoarcere Acasa despre stradaniile neobosite ale autoarei de a sfinti locurile prin care paseste sa las doar flori in urma mea aici afara chiar ca rasar cu atata greutate din asfalt .
Caci parca niciodata nu mi am iubit mai mult tara decat atunci cand am fost intr o sanie trasa de doi caluti albi care nu ma duce Acasa in ajun de Craciun cu Mariuca..
Poate ca anul acesta trebuie sa intelegem cu adevarat ce inseamna dorul si ce inseamna dragostea de tara.
Poate ca la ei ne va duce anul acesta sania...
Sunt unii multi care nici macar morti nu mai ajung Acasa pentru ca nu au rudele bani sa ii aduca inapoi.
Afara romanii plang rad canta colinde isi boteaza copiii se cununa mor.
Poate ca anul acesta vom face Craciunul in cealalta Romanie rupta trista ratacinda flamanda de afara.
Poate ca o sa ne cantam colindele altundeva in cealalta Romanie risipita prin lume alaturi de toti cei care plang in pumn pentru ca sunt si anul acesta departe de casa.
Sau poate ca nu o sa ajungem Acasa in Ajun.
Ar veni la noi prietenele mele cu copiii imbracati toti in costumele traditionale cu pieptarele lor pe care e desenat Raiul ne ar canta colinde invatate din batrani si am adormi apoi amandoua invelite in bucuria Craciunului acasa.
Am ajunge poate Acasa chiar in Ajun sa le facem mamei si tatei bucurie parca ii vad nu si ar mai vedea capul de treaba sa nu ne lipseasca nimic.
Am lasa in goana noastra campii dealuri munti si sate cuminti frumos impodobite de sarbatoare asteptand cu emotie nasterea ce ne a daruit indumnezeirea.
I as canta colinde in timp ce sania ne ar duce ne ar tot duce...
I as mangaia nasucul rosu m as bucura sa o vad cum rade stirba si i as spune despre neamul meu frumos si despre Domnul Iisus.
Cu bundite si ei.
Astazi as imbraca o pe Mariuca in costum popular i as pune opincute o broboada rosie cu flori o bundita groasa si as sui o intr o sanie trasa de doi cai albi.
Si daca as putea sa Il arat si altora cator mai multi ce bine ar fi .
Sa ma ajute Dumnezeu sa nu Ii dau drumul. si L-am gasit pe Hristos.
Eu am alergat dupa dragoste...
Si apoi dupa ce le-au apucat trag cu dintii de ele.
Unii alearga dupa palate vile masini altii dupa titluri functii putere dupa conturi blanuri aventuri pantofi posete haine ceasuri yachturi restaurante.
Si fiecare alearga in disperare sa puna mana repede repede primul pe ce poate.
Le dai drumul in viata cum le-ai da drumul intr-o incapere plina de jucarii...
Si mai presus de toate Floarea din asfalt volumul al doilea Sa ma intorc Acasa este o carte despre o mare dragoste ce se doreste marturisita oricat de riscant este un astfel de demers in aceste zile tulburi pe care le traim Oamenii sunt ca niste copii.
O carte-lupta al carei scop final nu este altul decat cel de a tine aprinsa flacara lumanarii mele chiar si prin furtuni de lacrimi si prin pustietati de dor sa dau mai departe din comoara ce mi-a fost cu atatea jertfe lasata sa ma ghemuiesc cat pot de tare in bratele parintesti cele nepieritoare Si mai ales sa imi invat si pruncii sa o faca pentru a le fi cald si bine si cand eu voi fi doar o fotografie .
O carte-dorinta de a aduna cat mai multe raspunsuri la intrebarea ce ne-ar putea fi pusa candva de copii De ce suntem ortodocsi .
O carte despre greutatile lacrimile si mangaierile cu care este presarat drumul de intoarcere Acasa despre stradaniile neobosite ale autoarei de a sfinti locurile prin care paseste sa las doar flori in urma mea aici afara chiar ca rasar cu atata greutate din asfalt
