Masura tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie sa fie iubirea.
Pot sa fac ceea ce vreau, oricum voi ajunge acolo.”.
Asta nu se refera la mine.
El ne spune: „Trebuie sa muriti, trebuie sa renuntati la viata voastra.” Dar noi spunem: „Nu, in acest caz, El vrea sa spuna altceva.
Se intampla deoarece, in loc sa-L ascultam pe Domnul, ne ascultam pe noi insine.
Cat de periculoasa e starea noastra!Domnul ne spune: „Daca nu veti muri fata de voi insiva, fata de mandria voastra, fata de «eul» vostru, nu veti putea sa aveti viata.” Noi insa ne agatam de „eul” nostru, de drumurile noastre batatorite, iar apoi ne miram de ce nu putem sa ne rugam, de ce viata noastra se transforma in ruine.
Reiese ca ne iubim pe noi insine.
Daca nu se intampla asa, inseamna ca iubim in el numai ceea ce ne place.
Trebuie sa-i permitem sa fie el insusi.
Daca iubim un om, nu putem sa-l posedam.
Iubirea este eliberare, nu robie.
Dar, dupa cum stiti, asa ceva este imposibil.
Sa ne agatam de acel om si sa nu-l mai lasam.
Pentru ca avem impresia ca, daca iubim ceva sau pe cineva, trebuie sa posedam acel lucru sau acea persoana.
Ne este foarte greu sa intelegem asta.
Iar iubirea adevarata este intotdeauna dorinta ca oamenii pe care ii iubim sa traiasca in bunastare, in prosperitate.
Nu sentimentalismul, nu sentimentele, ci iubirea adevarata.
Masura tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie sa fie iubirea
