Raluca Maria Ganciu este la a doua carte publicata.
Clelia Ifrim.
Si privindu-se din nou in oglinda poate sa spuna ca o noua marturisire Eu sunt cocorul care s-a intors.
Si totusi cineva se intoarce purtand in mana ca un simbol al zborului o pana de cocor.
Este raspunsul dincolo de aceasta carte unde ultimul vers vorbeste despre viata ca despre stolul de cocori care nu se mai intoarce.
Poate legenda cocorilor despre care vorbeam la inceput ne poate spune mai mult despre fata care se priveste in oglinda si care aduce cu ea o pana de cocor.
M-am intrebat de unde revine unde este locul de unde se intoarce ce se intampla acolo dincolo de zbor dincolo de oglinda dincolo de marturisirea Eu sunt fata din oglinda.
Revin din umbre de catarge sa-ti cant un cant de adormire.
Exista in poezia Exil o lentoare o difuzare a lumii reale in cea supusa somnului.
Spatiile line usor somnoroase plopii leganatori contureaza o a treia dimensiune a poetei straina.
Poate este un autoexil un exil impus un refuz de a participa la zgomotul lumii.
Este un cadru prin excelenta poetic dar si un cadru domestic familiar o ambianta cotidiana in alb si negru.
Poezia din aceasta carte se regaseste doar in spatii fluide ca apele unei oglinzi in care flacara unei lumanari palpaie usor.
Departe de zgomotul foarte colorat al poeziei moderne departe de palavrageala telefonica cu pretentii de poezie tonurile de carbune sau tus de alb si negru cu irizari argintii ii creeaza autoarei un spatiu doar al ei.
Cu mana pe taciune Cu zambetul cusut Ma-nchid in sac cu pene Cu un fermoar tacut.
In poezia Sac cu pene gasim o alta identitate a poetei refacuta din vise aripi de pasari intuneric...
Si nu este un portret robot sau un avatar ci unul foarte personal viu impingand imaginatia dincolo de marginea noptii eterne.
Si referinta pentru zbor sau ce ramane din el face parte din arsenalul portretelor de identificare.
In poezia Zbor o spune clar cu un sentiment neutru si benefic de detasare Pe malul unui lac strabatut de vreme Langa un plop incatusat de corbi Pe o piatra rece ce ma strange in brate Sunt eu Raluca.
Este prima ei sursa de identitate sau in termeni de literatura digitala aceasta melancolie face parte din datele prin care poate fi identificata.
Este starea ei nativa ca om si poet.
Raluca Maria Ganciu este o melancolica incurabila si nu vad de ce ar fi altfel.
Atunci cand sunt deasupra oceanelor si sunt obosite de-atata zbor dau drumul acestei scandurici de lemn in apa se aseaza pe ea odihnindu-se si in acelasi timp plutind mai departe.
Exista o legenda japoneza mai mult un fluid real decat o poveste unde se spune ca pasarile migratoare cand pleaca spre tarile calde iau cu ele o scandurica de lemn si o tin in cioc.
Pentru Raluca Maria Ganciu acesta este un drum al cocorilor.
De la cele ce nu sunt cu putinta de povestit pana la cele ce pot fi povestite doar in fata oglinzii este un drum un traseu de pasare migratoare de pasare calatoare.
Prima este o carte de proza scurta aparuta anul acesta la Editura Bifrost intitulata Nepovestiri.
Raluca Maria Ganciu este la a doua carte publicata
