Confirmand faptul ca a fost un poet de curte intr-un mediu cult si rafinat autorul Sacontalei aduce un frumos omagiu monarhiei prin evocarea unui suveran mitic care se indragosteste cunoaste avatarurile iubirii infrunta cu vitejie demonii descoperind gratie zeilor recunoscatori vocatia paterna fericirea vietii de familie.
Ea si-ar fi rupt vreodata cu drag sa-si puie-n plete Vreo frunza ori vreo floare dar nu si-a rupt din voi Ah parca pentru-o floare toti pomii raman goi Ce dragi i-ati fost In lume n-avea o sarbatoare Mai mare decat ziua cand rasarea vreo floare.
Dar ceea ce strabate ca un fir rosu intreaga opera a lui Calidasa este marea lui dragoste de natura pe care o transmite Sacontalei dupa cum reiese din cuvintele pustnicului Canva la despartirea de fiica lui adoptiva Voi arbori sfinti din codru de zane locuit Vestiti ca ea se duce se duce Niciodata Voi n-ati avut o sora mai buna mai legata Cu soarta ei de-a voastra Ce grija va purta Ea cand avea trei picuri de apa ii varsa Pe voi ca s-aveti hrana iar ea rabda de sete.
Confirmand faptul ca a fost un poet de curte intr-un mediu cult si rafinat autorul Sacontalei aduce un frumos omagiu monarhiei prin evocarea unui suveran mitic care se indragosteste cunoaste avatarurile iubirii infrunta cu vitejie demonii descoperind gratie zeilor recunoscatori vocatia paterna fericirea vietii de familie
