Desi ii catalogam adesea pe unii dintre conducatorii nostri drept „psihopati", in general pe aceia recunoscuti ca dictatori, avem tendinta, mai mult sau mai putin constienta, de a ne exonera liderii, nu de orice meteahna, ci de orice boala mentala confirmata, de parca, prin pozitia extrem de prestigioasa si de respectabila pe care o ocupa, ar fi cu desavarsire scutiti de o astfel de patologie. - Patrick Lemoine.
In jurul lui domneste teroarea: riscul de executie arbitrara planeaza asupra intregului Kremlin.
Suntem in acest moment in plina paranoia! Delirul de persecutie erupe, se cronicizeaza.
Suspiciune si iar suspiciune...
Incredintat ca este inconjurat de dusmani, isi sporeste vigilenta, devenind din ce in ce mai ascuns si retragandu-se in final in Kremlin pe care nu-l mai paraseste decat o singura data, in 1945, intr-un tren blindat, pentru a merge la conferinta de la Ialta.
Putem considera, fara riscul de a ne insela, ca sufereau cu totii de aceasta dependenta de putere! Si, la urma urmei, de ce nu? - Patrick Lemoine Stalin organizeaza in 1922 redutabila politie secreta numita GPU, rebotezata KGB in 1954.
Si insistam asupra acestui lucru! Multi dintre eroii acestei carti au suferit de dependente serioase, ma refer la Alexandru, la Maria-Antoaneta, la Carol Quintul, la Ecaterina cea Mare, la Winston Churchill etc., si este absolut evident faptul ca puterea este un drog puternic.
Cand este vorba de dorinta de putere si mai ales de a se mentine la putere, trebuie luata in calcul existenta unui soi de dependente „toxicomane".
A publicat numeroase lucrari despre tulburarile de somn, tulburarile de anxietate si dependenta de medicamente.
Patrick Lemoine este psihiatru, doctor in neurostiinte si a condus stagiile clinice de la Universitatea Claude Bernard din Lyon.
Sau de parca nu ar fi posibil ca noi insine sa fi votat pentru niste persoane bolnave mental! Cum stau de fapt lucrurile? Cu ajutorul relatarilor istoriografilor, examinand minutios biografiile si folosindu-se de cunostintele sale de clinician, Patrick Lemoine ne prezinta in aceasta carte studii de caz ale unor personaje istorice marcante: de Gaulle, Hitler, Stalin, Churchill, Ioana d&rsquo
Arc, Maria-Antoaneta si multi altii, evaluandu-le Sanatatea mentala ca si cum ar fi trecut pragul cabinetului sau.
Desi ii catalogam adesea pe unii dintre conducatorii nostri drept „psihopati", in general pe aceia recunoscuti ca dictatori, avem tendinta, mai mult sau mai putin constienta, de a ne exonera liderii, nu de orice meteahna, ci de orice boala mentala confirmata, de parca, prin pozitia extrem de prestigioasa si de respectabila pe care o ocupa, ar fi cu desavarsire scutiti de o astfel de patologie
