Nu m-am gandit niciodata ca voi scrie un jurnal de calatorie. -Viorica Nagacevschi.
Uneori gandurile nici nu stiu ca orizonturile nu au margini, iar tu ai toata libertatea de a ajunge la ele.
De ce? Ar trebui sa cobor cerul spre mine ca sa-mi fac un drum spre cautare, topind cate o stea pentru fiecare raspuns.
Intalnirea care trebuia sa-mi dea raspunsul definitiv, de fapt, m-a aruncat in cea mai mare dilema de pana acum.
A stat multi ani intr-un ashram din India si a descurcat multe stele, pe care le-a numit „luminile” sortii.
A studiat Jyothish-ul, o stiinta veche hindusa a sistemului astrologic indian.
Accidental casatorit cu o nemtoaica, a ramas mai bine de 30 de ani in inima Europei.
Apartamentul din orasul Trier, unde locuia, era mai mult decat modest.
Am fost la el tocmai in Germania.
In iarna anului 2016 l-am intalnit pe Krishna Alrusami, un indian trecut de varsta tineretii coapte.
Camara sufletului meu si-a schimbat covorul.
De atunci incoace, am o alta casa.
Sistemul de valori a picat cu desavarsire in constiinta mea.
Tineau la saracia lor ca la o bogatie sfanta.
Sinceritatea goala, fara urme de vopsea, a fost moneda grea pe care mi-am luat-o drept invatatura de la cei pe care ii voi avea ca cei mai nevinovati invatatori ai universului meu, indienii. [...] Acest jurnal de calatorie il mai traiesc si azi, cu amintiri frumoase si care inca dor prea mult.
Nimic nu ne motiveaza, decat propria noastra conditie de viata.
Ce fel de raspunsuri? Simple. [...] Cand m-am intors din India, am trait cativa ani doar din raspunsuri.
Iar libertatea de a alege ramane cea mai inalta culme de atins.
Am inteles ca iubirea nu tine de varsta si nici de tara.
Si-au potrivit iubirile asa cum doar indragostitii o pot face.
Eroii mei au fost doi oameni adevarati.
Iar ca sa faci diferenta, trebuie sa cauti locul si timpul potrivit.
Miezul acestei carti e despre oamenii care nu se schimba, decat in situatii foarte rare.
Lumea are curiozitatile ei atunci cand incepe propozitia cu o intrebare.
De ce tocmai in India? Nici azi nu stiu raspunsul.
De ce? Era cea mai nesuferita intrebare, pe care am infruntat-o de mii de ori.
Impresiile se serveau ca painea calda.
Ne impletiseram intr-un suflet comun si nu ne desparteam nici noptile.
Echipa mea de calatorie era fantastica.
Acolo am intalnit o vara ce ma topea pe bucati, pe zile intregi, de care nu voiam sa ma despart nici in ruptul capului.
Recunosc, nu mi-au placut niciodata frigurile.
Acasa lasasem o iarna geroasa.
Am ajuns dintr-o intamplare in India.
Un love story , la care ravnesc multe femei pe care timpul le lasa sa se descurce singure.
Povestea din carte a fost o istorie adevarata.
Probabil, cea mai frumoasa fila de pana acum.
Dar viata mi-a dat o sansa.
Nu m-am gandit niciodata ca voi scrie un jurnal de calatorie
