Modernitate, asadar, sau traditionalism? Si una, si alta. - Nicolae Barna.
Un intreg domeniu de inspiratie, care a putut, la un moment dat si in conditii date, selecta moduri de tratare diferite de cele aplicate domeniului "citadin" (si, de regula, conservatoare), a fost pe deplin "sincronizat" cu curentul major al literaturii contemporane si repus in drepturi pe de-a intregul, readus in sfera marii literaturi printr-o abordare conforma cu orizontul estetic al contemporaneitatii.
In cadrul literaturii romane, prin actiunea lui Titel - si prin cea, omoloaga ori convergenta, a unora dintre colegii sai de generatie - deja vechea problema a „inferioritatii” literaturii pe teme rurale a fost rezolvata prin eliminare.
Se cuvine sa subliniem din nou ca toate aceste „sincronizari” scriitorul le-a infaptuit cu autenticitate, prin opere purtand atributele unei puternice originalitati.
Prin revitalizarea, in proza moderna pe care a practicat-o (inclusiv pe subiecte „rurale”), a patrimoniului gandirii traditionale, el a fost, de asemenea "sincron".
Spirit fascinat de modernitate, Sorin Titel a fost "sincron", ca scriitor, cu marea literatura universala a veacului.
Gandirea traditionala are un sens "larg", in care mentalitatea rurala romaneasca arhaica se incadreaza desigur, dar pe care nu il epuizeaza.
Apoi, in acest context, nu trebuie identificat "traditionalismul" cu sensul restrans, "tactic", dobandit de acest termen in istoria noastra literara (sau care vizeaza, limitativ, practici literare anumite, configurate in conditii istorice date).
Modernitatea literara a "evoluat" ea insasi, redescoperind si revalorizand miticul si arhaicul, iar unul dintre artizanii acestei evolutii, alaturi de atatia alti scriitori de pe diferite meridiane, a fost insusi Sorin Titel.
De altfel, insasi "modernitatea" s-a aflat mereu in miscare si nu poare fi identificata (vorbind de proza literara) cu un ansamblu de tehnici si viziuni cristalizat intr-un moment istoric dar.
Ori, mai bine zis, o valoroasa sinteza intre doua feluri de mentalitati, infaptuita insa, in ultima analiza, tot pe taramul modernitatii.
Modernitate, asadar, sau traditionalism? Si una, si alta
