Cu totii avem amintiri mai mult sau mai putin placute despre intilniri cu oamenii in uniforma, dar cele mai frumoase povesti despre politisti vin, cu siguranta, de la scriitori.
Si sa facem un lucru brav: sa citim.” (Robert Serban).
Si, oricum, atit timp cit exista politie care sa stabileasca ce este si ce nu este adevarat, noua, celorlalti, nu ne ramine decit sa stam linistiti la locurile noastre.
Eu, unul, ii cred.
Domniile lor se jura ca totul e intocmai cum scrie aici.
Nu stiu daca doamnele autoare si domnii autori din aceasta carte chiar au patit ceea ce povestesc ori se joaca nitel cu imaginatia.
Si au facut-o.
Sau cu militia.
De ce n-ar sta o parte dintre ele intr-o carte? De ce sa nu aflam noi cum relationeaza cele doua categorii sociale cind au contact una cu alta? Asa ca am invitat Scriitori din generatii diferite sa dea cu subsemnatul despre intilnirile lor cu politia.
Toate cu tilc.
Majoritatea cu haz. „Am auzit, de-a lungul timpului, multe povesti nascute din intersectia scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii.
Momente comice sau de-a dreptul tragice, iesiri ingenioase din situatii critice sau autodenunturi involuntare, pe toate le gasiti in Scriitori la politie, o carte care reuneste declaratii pe proprie raspundere ale oamenilor de litere despre ciocnirile lor cu oamenii legii.
Cu totii avem amintiri mai mult sau mai putin placute despre intilniri cu oamenii in uniforma, dar cele mai frumoase povesti despre politisti vin, cu siguranta, de la scriitori
