In literatura romana exista putine Scrisori intre prieteni asa pline de dragoste.
Deoarece....
E distins in fiecare an cu Ordinul Muncii clasa a III-a in grad de cavaler.
A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Editura Unitext, Premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Editura Expansion, Marele Premiu la Concursul National de Dramaturgie \'Camil Petrescu&\', editia I, si Premiul Uniunii Scriitorilor).
In 2013 i se publica volumul Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini — interviuri in proza (Curtea Veche Publishing, 2013).
La Cartea Romaneasca ii vor aparea volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, Premiul Fundatiei Liviu Rebreanu), Eclipsa (1993, Premiul orasului Tirgoviste), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), metajurnalul Foxtrot (2008, Premiul Radio Romania Cultural).
Renunta la medicina in 1990 si lucreaza la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing.
Este descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin si frecventeaza cenaclul Universitas pina in decembrie ’89.
Michel Simion Nascut in 1956, absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, profeseaza opt ani ca medic.
Fiecare scrisoare e un lucru definitiv, ca si cum ar fi ultima.
Este vorba de un om profund nefericit, dintr-o lume absurda.
Si se va descoperi ca Razvan Petrescu nu este un disperat recent, de cafenea literara.
Epistolele au fost scrise pentru a fi citite cel mult de mine, in cazul in care ar fi ajuns in Franta.
Nu exista trucuri, siretlicuri.
Cititorul va intelege ca Razvan Petrescu nu minte (nici acum si nici atunci), nu triseaza: el face literatura inconstient, \'ca gaina oua“.
Razvan Petrescu Scrisorile publicate aici mi-au fost trimise intre 1980 si 1984.
In Franta.
Daca observi ceva tulburator de vital cind imbatrinesti e ca nu te mai intereseaza aproape nimic, doar iti iubesti patria, mai precis vietatile care sar prin ea, si astepti sa mori asa, pe-o parte.
Am ajuns putred de bogat, faimos si blond, s-au schimbat toate, a venit iarna.
Nu deger de frig si nu ramin pe intuneric cind dau examene, chiar daca nu mai dau.
Nici nu mai maninc cu degetele ca-n 1980.
Stare degenerativa progresiva care a dus la un alt fel de a privi lumea, de a scrie, de a dormi, de a visa.
Marius Chivu Un al doilea lucru pe care-l pastrez in comun cu tinarul de-acum 36 de ani este miopia.
Are dreptate sa spuna, in Nota autorului, ca \'tinarul acela de 23 de ani nu mai exista“, dar trasaturile aceluia au ramas imprimate in scrisul sau asa cum se regasesc pe propriul chip.
Pentru ca mi-a fost destul de limpede, inca de la primele rinduri, ca toata literatura lui Razvan Petrescu a iesit din aceste plicuri trimise peste hotare pe cind era inca student.
Le-am citit ca pe niste obiecte literare stranii, ca pe niste relicve in care erau incrustate fapte stilistice din viitor.
In literatura romana exista putine Scrisori intre prieteni asa pline de dragoste
