Ajuns la varsta senectutii, Adrian Doltu recurge la un insolit mod de analiza a propriei vieti.
Cu un usor subtext polemic, romanul Scrisori catre Taisia pune in oglinda predestinarea si consecintele deciziilor personale, instinctul de supravietuire si recuperarea prin jertfa a demnitatii umane. .
In cele din urma, nemaiavand nimic de pierdut, constata ca frica de viata l-a dedicat unui destin pasiv, iar prin raportare la istoria recenta, reflectiile sale se extind asupra unei intregi generatii.
Cele douazeci si una de Scrisori pe care i le trimite fostei sale iubite constituie tot atatea imersiuni in trecutul problematic al personajului, dar si prilejul unui examen sever al propriilor compromisuri.
O viata care a traversat atat regimul comunist totalitar, cat si perioada de tranzitie postdecembrista si care i-a fost influentata in mare masura de intamplarile din propria familie.
Ajuns la varsta senectutii, Adrian Doltu recurge la un insolit mod de analiza a propriei vieti
