Forma liricului din poezia lui Silviu capata contur expresiv, lumea este perceputa senzorial, simturile se ascut si prefigureaza poetul care fiinteaza in realitatea pe care o observa contemplator, cu o anumita acuitate.
Poezia este singurul lucru pe care-l mai simt, singurul lucru care va ramane… - Silviu Ciocanelli.
Nu mi-am terminat calatoria si iubirea din mine nu s-a sfarsit! Iubesc sa scriu si scriu sa iubesc in continuare.
Pe cumpana dintre viata si moarte am realizat ca nu pot sa sfarsesc asa.
Dupa acesta, totul s-a schimbat, totul s-a facut scrum&hellip
Mainile nu mai puteau sa cante, in multele luni de recuperare am avut mereu impresia ca am uitat cine sunt, iar viata si iubirea aproape ca m-au ocolit.
Un moment de turnura in viata mea a fost incendiul din clubul Colectiv.
In chitara mea pot spune ca s-a scurs o parte din sufletul meu, iar pe acorduri de jazz am scris despre mine, despre viata, iubire si despre tot ce ma inconjoara. - Cristina Ionescu, profesoara de limba si literatura romana/diriginta * * * Nu ma consider un poet, ci mai degraba un muzician, unul incomplet.
Citind-o, te impresioneaza prin versul simplu, dar atat de concentrat, prin articularea unei stari intense individuale, ce trece cu usurinta de la singularitate la pluralitate, la colectivitatea verbului de existenta: „suntem – am fost/ Totul“.
Poezia Scrum, datata in 4 octombrie 2015, este un strigat deznadajduit al nevoii de singuratate, al unei rupturi ce s-a dovedit premonitorie.
Cautarea sinelui, iubirea, regresia in copilarie, muzica si dorinta de a materializa legatura cu Divinitatea, prin negare sau cautare, formeaza tematica poeziilor lui Silviu si descopera, prin lectura, un suflet, pana la urma, frumos prin profunzime si sinceritate.
Sunt orb, Numar timp, PS.
Este o viziune originala, pe care Silviu Ciocanelli o transfigureaza artistic intr-o explozie de imagini in care metafora ambiguizeaza si se ambiguizeaza in poezii precum Promenada, Matineu, Am doi ochi.
Forma liricului din poezia lui Silviu capata contur expresiv, lumea este perceputa senzorial, simturile se ascut si prefigureaza poetul care fiinteaza in realitatea pe care o observa contemplator, cu o anumita acuitate
