Un geniu al cinematografiei ruse moderne: Andrei Tarkovski De cand Copilaria lui Ivan a castigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia, in 1962, calitatea vizionara si imaginile cu totul originale si obsedante ale filmelor lui Andrei Tarkovski au captivat publicul cinefil din intreaga lume, care vede in opera sa o continuare a marilor traditii literare din Rusia secolului al XIX-lea. [...]Scopul artei este acela de a-l pregati pe om pentru moarte, de a-i curata si de a-i afana sufletul, de a-l face capabil sa devina mai bun.“.
Intr-adevar, Creatia are nevoie din partea artistului de „moarte la modul serios“ (Boris Pasternak), in cel mai tragic sens al cuvantului.
Singurele conditii ale luptei pentru dreptul de a crea sunt credinta si propria predestinare, disponibilitatea de a munci si intransigenta. „Cel mai important regizor al vremurilor noastre, inventatorul noului limbaj cinematografic.“ Ingmar Bergman „Absolutul poate fi atins numai pe calea Credintei si a Creatiei.
Capitolul final despre Sacrificiul, dictat in ultimele sale saptamani de viata, face din aceasta carte o lectura esentiala pentru cei care ii cunosc deja sau care abia acum ii descopera opera magnifica.
De asemenea, exploreaza numeroasele probleme ale creativitatii vizuale si ne vorbeste despre continutul profund autobiografic al unei parti din opera sa.
Tarkovski dezvaluie aici, pentru prima data, sursele de inspiratie pentru filmele-cult care l-au consacrat – Copilaria lui Ivan, Andrei Rubliov, Solaris, Oglinda, Calauza, Nostalgia si Sacrificiul –, precum si metodele sale de lucru.
Carte fundamentala pentru orice creator, Sculptand in timp constituie un testament artistic, o revelatie remarcabila atat a vietii, cat si a operei sale.
Un geniu al cinematografiei ruse moderne: Andrei Tarkovski De cand Copilaria lui Ivan a castigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia, in 1962, calitatea vizionara si imaginile cu totul originale si obsedante ale filmelor lui Andrei Tarkovski au captivat publicul cinefil din intreaga lume, care vede in opera sa o continuare a marilor traditii literare din Rusia secolului al XIX-lea
