Al doilea si ultimul volum din Scurta istorie.
Si, poate, mult dupa aceea..
Prin urmare, un manual de baza care sa formuleze perspective contemporane asupra intregii noastre literaturi, asa cum se schiteaza ea la inceputul secolului XXI.
Un compendiu universal fixind literatura noastra in ansamblul literaturii europene, punind la dispozitia celor interesati specificul principalilor scriitori romani si apreciind valoarea lor la o scara ideala.
Cele doua volume ale Scurtei istorii urmaresc realizarea unei panorame a literaturii romane reduse la esential, infatisata sub forma unui text accesibil si lizibil el insusi in regim de proza literara.
Proportia ramine elocventa in sine.
In acest al doilea volum, greutatea specifica a Interbelicului se observa prin numarul autorilor tratati monografic: el se ridica la 24 (pentru un interval de numai 25 de ani), in timp ce perioada de aproximativ doua secole si jumatate tratata in volumul I (1673-1918) prilejuieste retinerea a 42 de nume.
Prelungita si dupa anul 1944 prin ceea ce ulterior s-a numit „generatia pierduta”, literatura interbelica si-a pus decisiv amprenta asupra multor scriitori semnificativi afirmati in anii dictaturii comuniste.
Perioada interbelica romaneasca, ce cuprinde doar un sfert de secol (1919-1944), este privita drept perioada de virf a literaturii noastre.
Metodologia a ramas aceeasi ca in primul volum – o istorie stilistica a principalelor opere literare romanesti, cu accent special asupra capodoperelor, tot mai numeroase in intervalul dintre cele doua razboaie.
Panorama alternativa a literaturii romane incheie analiza literaturii romane omologate valoric, in special a aceleia din perioada interbelica.
Al doilea si ultimul volum din Scurta istorie
