Trecerea timpului asaza peste locurile copilariei pecetea nostalgiei, in timp ce toposurile mirarii de-odinioara se sustrag ancorarii in palpabilul de zi cu zi.
Prin dorinta de a marturisi realitatea, fetita minimizeaza posibila mahnire a bunicului la o pozna reparabila, convertind neputinta de a-si fi implinit responsabilitatea din planul fizic intr-o reusita in plan moral – asumarea adevarului....
Ana, desi tentata initial sa cosmetizeze incidentul, refuza potentarea nefericitei intamplari prin minciuna.
Cu alte cuvinte, Ana isi asuma cu insufletire o raspundere si o indeplineste, bucurandu-se de (aparenta) isprava atat ea, cat si bunicul.
Pe de alta parte, invazia melcilor atrage noi variabile in ecuatia responsabilitatii – esecul, tristetea, dezamagirea si importanta sinceritatii.
De aceea, urmarind desfasurarea actiunii, intrezarim ca elemente constitutive de la frisonul entuziasmului, premergator actiunii propriu-zise, pana la multumirea (de sine si a celor din jur) survenita ca urmare reusitei.
Astfel, o prima chestiune problematizata odata cu derularea cadrelor rupte din realitatea inconjuratoare este ideea de responsabilitate, respectiv asumarea acesteia in contextul cotidian.
Responsabilitatea nu este monoforma, ne spune Sonja Danowski expunadu-si protagonista, ci se coaguleaza in multiple nuante.
Va reusi fetita sa salveze plantele pana la intoarcerea bunicului acasa? In plus, ce ii va spune Ana bunicului sau si cum va primi el vestea?Dar intalnirea lectorului cu aceasta lume figurativa, reprezentata de scriitoarea Sonja Danowski, nu ii starneste acestuia numai curiozitatea, ci ii mijloceste si accesul la unele valori identificabile in subsidiarul narativ.
Insa, a doua zi, dupa o noapte cu nori negri si ploaie cu galeata, deschizand usa serei, Ana are parte de o surpriza neplacuta! Crinii, lupinii, clopoteii si daliile, dimpreuna cu alte plante, au fost ciugulite de melci.
La finalul zilei,Ana ii transmite bunicului un raport favorabil: lupinilor le merge foarte bine, florile sunt udate, iar castravetii mai au putin pana se coc.
Terminandu-si treaba, fetita o intalneste si pe prietena sa Emi care avu la dispozitie ragazul de a-l picta pe jucausul catel.
Cu toate acestea, adevaratul spectacol botanic se rasfira in sera unde plantele sensibile cultivate de bunicul sunt protejate de daunatori: galbenele, dalii, crini, gulii, dovlecei, lupini dulci sau felurite salate.
Ana uda cu atentie florile, iar Figo priveste legumele.
Aici, fetita gaseste pomi, arbusti si plante de toate felurile, dar si o sumedenie de insecte.
De aceea, Ana se ofera sa aiba grija de plantele din gradina lui, asa cum fusese invatata.
Odata ajunsa acasa, Ana isi verifica notitele din caiet despre plantele bunicului, isi ia bicicleta si pe catelul Figo si porneste spre gradina.
Bunicul Anei s-a impiedicat in gradina de o radacina, iar acum zace in spital, cu piciorul rupt! Si totusi, acesta se simte bine, piciorul nu-l doare atat de tare, insa trebuie sa ramana sub supraveghere medicala pret de cateva zile.
De microcosmosul familial se lasa inspirata si scriitoarea Sonja Danowski, propunand cititorilor o noua capodopera literar-vizuala – „Secretul din gradina bunicului”.
Povestirea debuteaza intr-o zi de vacanta, cu un tarait telefonic.
Ungherele camerelor, podul sau gradina din spatele casei devin izvor de reverie pentru memoria afectiva, dobandind astfel si functii poetice.
Trecerea timpului asaza peste locurile copilariei pecetea nostalgiei, in timp ce toposurile mirarii de-odinioara se sustrag ancorarii in palpabilul de zi cu zi
