„La lecture, ce vice impuni: formula lui Valery Larbaud a devenit cliseu.
Eu, indragostitul de Franta, m-am lasat sedus.“ - Alexandru Calinescu .
O proza vibranta, captivanta, exacta, impecabil ritmata.
Inima lui Val Gheorghiu , chiar daca bate in atelierul din Armeana, a pastrat esentialul din ritmurile de pe malurile Loarei. «Mon semblable, mon frere»: sa ne dam mina si sa visam impreuna la castelele de pe Loara, la Muzeul Orsay si la «Dejunul pe iarba».
Pictorul ? Si prozatorul - a beneficiat de o bursa de o luna la Tours, de unde au iesit (si) niste insemnari superbe, marturie a dragostei lui infinite pentru Franta.
Parcurgand textul lui Val Gheorghiu , l-am simtit pe autor vibrind, puternic si autentic, pe aceeasi lungime de unda. «La France, ce vice impuni», as spune si eu, parafrazand-o, trimitand la toti impatimitii de Franta si de Paris, printre care ma prenumar.
Cu toate ca (sau poate din cauza ca) putini stiu ce se afla in spatele ei, a ajuns titlul ad-hoc al unui eseu mereu citat dar foarte rareori citit. „La lecture, ce vice impuni: formula lui Valery Larbaud a devenit cliseu
