Azi poate ne-am privit intamplator, fiecare cautind dusmanos o umbra de speranta pe chipul celuilalt. -Corneliu Traian Atanasiu.
Sint cuvinte pe care n-am indraznit sa le spun nimanui.
Aproapele meu, tu care totdeauna esti atit de departe, doar in aceste cuvinte te pot imbratisa cu sfiiciunea cuvenita.
Cu capul pe aceeasi pusca ruginita, in somn ne-alina totusi nostalgii.
Si viata mea-i amara si-i stearpa, si-n asta, ca si tine, nu recunosc vreun eroism.
Prietene, luptam in aceasi transee - lincezim mereu in linia intii.
Azi poate ne-am zimbit chiar, dar zimbetul, ca o sfiala neinteleasa, ne-a ranit fara folos obrazul.
Si exprsia neutra, compusa cu atita grija, ni s-a vestejit pe fata.
Azi poate ne-am privit intamplator, fiecare cautind dusmanos o umbra de speranta pe chipul celuilalt
