Iubirea, spune Vasile Pavelcu, nu este efemera sau eterna prin natura ei; ea este una sau alta prin natura omului care o traieste, prin nivelul intelectual si moral, prin intreaga per- sonalitate a acestuia.
Cu cat nivelul afectiv este mai inalt, cu atat este mai mare si gradul nostru de stapanire asupra lui; el inceteaza de a fi fruct al intamplarii si fatalitatii..
Sentimentul cu acelasi nume variaza ca nivel, complexitate, stil, mod de ma- nifestare etc.
Sunt atatea iubiri cate perechi se iubesc.
Adevarul este ca Iubirea nu exista; exista numai oameni care iubesc; ca orice sentiment, iubirea exprima structura personalitatii umane, dar nu a individului, ci a unui cuplu.
Unii il gasesc de natura divina si sublima: iubirea este fixata in tipare ideale personificate in cupluri ca: Tristan si Isolda, Dante si Beatri- ce, Petrarca si Laura, Guido Cavalcanti si Giovanna (Monna Vanna), Boccaccio si Fiammetta; altii il detesta ca o calamita- te, catastrofa, nenorocire, otrava, intoxicatie, delir, sau realitate trista si dureroasa.
Este o mare ratacire a spiritului aceea de a incerca deter- minarea naturii sentimentului de iubire ca atare.
De aici rezulta si marea raspundere a omului angajat intr-o relatie de dragoste.
Iubirea, spune Vasile Pavelcu, nu este efemera sau eterna prin natura ei; ea este una sau alta prin natura omului care o traieste, prin nivelul intelectual si moral, prin intreaga per- sonalitate a acestuia
