A fost crescut de natură pentru poezie şi într‑adevăr a trăit numai pentru ea.
Despre opera sa au scris, printre alţii, Zaharia Sângeorzan, Mihai Ungheanu, Laurenţiu Ulici, Mircea Iorgulescu..
Colaborează cu versuri, eseuri şi traduceri din engleză, franceză, rusă, spaniolă, portugheză la reviste precum Tribuna, Steaua, România literară, Contemporanul, Familia, Cronica, Scrisul bănăţean etc.
Traduceri: Manuel Alegre, Ţară de april, 1995
José Augusto Seabra, Gramatică greacă, 1999
Serghei Esenin, Ultimele poezii, cu un Cuvânt înainte de Ştefan Bitan, 2006
Fernando Pessoa, Mensagem/Mesaj, 2007.
De asemenea, e prezent în diverse volume colective şi antologii.
Sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, care a apărut la Editura Universităţii „Babeş-Bolyai”, în anul 1971.
A semnat o Istorie a literaturii universale.
Albatrosul ucis, eseu monografic, 1970.
Critică şi istorie literară: Serghei Esenin, monografie, 1969 (ediţia a doua, 1996)
Labiş.
Debut absolut în Almanahul literar, 1954.
Profesor la Catedra de Limbă şi Civilizaţie Românească a Facultăţii de Litere a Universităţii din Lisabona (1975-1980).
Redactor la Tribuna (1957-1963).
A fost profesor de literatură universală şi comparată al Facultăţii de Filologie (Litere) a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Doctorat cu teza Esenin şi lirica europeană (1969).
Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1953).
Critic şi istoric literar. 11 ianuarie 1929, Sălsig, judeţul Maramureş). (Ștefan Bitan) * * * Ștefan Bitan (n.
A adus însă din lumea lui esenţele, cele mai puternice, şi prin aceasta a îmbogăţit universul poeziei ruse cu imagini şi idei de o rară şi delicată prospeţime.
Aşa le‑a turnat în poezie, aşa le‑a transmis posterităţii.
Uneori, lucrurile pe care le‑a adunat în suflet, care i s‑au furişat acolo, poate împotriva voinţei şi a dorinţei lui, erau dureroase, triste, singure ca un cer acoperit de ceţurile unui septembrie rusesc.
Din lumea stepelor sale dragi, a cules cele mai caracteristice flori şi sentimente ale oamenilor din ţinuturile natale şi le‑a îmbrăcat în haina curată, nepieritoare, a poeziei.
A privit întreaga viaţă prin prisma acestei poezii, căreia a ştiut să‑i dăruiască totul, deşi n‑a primit în schimb decât satisfacţia drumului spre împlinire.
A fost crescut de natură pentru poezie şi într‑adevăr a trăit numai pentru ea
