Fiecare împărație își are semnul ei, steagul sau drapelul ei.
Nicodim Măndiță.
Fiecare dreptcredincios creștin, poartă cu sine în orice vreme și în orice loc, acest Dumnezeiesc semn și se folosește cu succes de mulțimea darurilor ce izvorăsc din el.
Protos.
Ea întotdeauna s-a înarmat pe sine și pe fii săi, cu acest Dumnezeisc semn.
Biserica creștină, care de-a lungul veacurilor a adăpostit în sânul ei mulțimi de gloate omenești - precum marea ascunde în fundul ei comori de pietre scumpe și mărgăritare - a înfruntat mulțimea furtunoaselor vijelii care s-au năpustit asupra ei, cu puterea Dumnezeiescului semn al Sfintei și de viață purtătoarei Cruci.
Acesta este semnul Stăpânului nostru Iisus Hristos Dumnezeu, pe care datori suntem a-l purta toți creștinii, mari și mici, slujitori și robi ai Lui.
De asemenea, fiecare ostaș poartă mândru cu sine, pe chipiu, numele (inițialele) împăratului sau regelui său; iar servitorul semnul stăpânului căruia îi slujește.
Tot astfel împărăția Mesianică, creștină, își are în cer și pe pământ semnul ei, steagul ei, adică Dumnezeiescul semn al Sfintei și de viață purtătoarei Cruci, căreia îi este dator fiecare creștin a-i datora onorurile cuvenite.
Acesta este obligatoriu pentru toți ostașii și cetățenii țării respective.
Drapelului i se dau onoruri mari.
Drapelul României este format din trei culori: roșu, galben și albastru, cu stema țării.
Fiecare împărație își are semnul ei, steagul sau drapelul ei
