Stareţul iubea foarte mult tineretul. Şi acest timp este aproape..
Ca şi lumânarea care înainte de a se stinge pâlpâie mai luminos, luminând totul cu ultima lumină, aşa va fi şi viaţa Bisericii.
Iar pentru faptul că acum păcătuiesc, mai apoi se vor pocăi fierbinte.
Atunci vor merge tinerii în pelerinaj prin Sfintele Locuri, va fi o vreme slăvită.
Cei care erau până atunci păcătoşi, beţivi vor merge la biserică, vor simţi o mare sete de viaţa duhovnicească, mulţi se vor face monahi, se vor deschide mănăstirile, iar bisericile vor fi pline de credincioşi.
Dar va veni vremea când se va auzi glasul lui Dumnezeu, când va înţelege tineretul că în continuare nu se mai poate trăi aşa şi vor ajunge la credinţă pe diferite căi, se va întări râvna pentru nevoinţă.
Ei vor considera că totul le este permis pentru satisfacerea poftelor şi plăcerilor, în bande şi găşti, vor jefui şi corupe.
Aproape că nu vor rămâne din cei nedepravaţi.
El spunea că vor veni vremuri (şi deja au venit!!) când destrăbălarea şi decăderea moravurilor tinerilor vor atinge ultimele limite, cele mai de jos.
Stareţul vorbea despre rolul important al tineretului în viitoarea renaştere a Bisericii. În acele timpuri, tinerii aproape că nu umblau deloc la biserică şi el se bucura atât de mult când unii tineri veneau la el.
Stareţul iubea foarte mult tineretul
