„Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc.
O sa vizitati legendara Biblioteca din Alexandria o sa patrundeti in biblioteci personale si publice anonime sau celebre si o sa meditati impreuna cu autorul la dragostea pentru carti..
Insotindu-l pe Manguel o sa va intalniti si cu Ovidiu Dante Cervantes Lewis Carroll Kafka Borges sau Walter Benjamin.
Ultima „cochilie“ dintr-un prezbiteriu de pe Valea Loarei nu este nicidecum un sfarsit ci inceputul unei povesti noi al unei ordini noi si mai ales al unei cautari noi in compania prietenilor.
Indragostitul de lectura care a scris Biblioteca noptii si Istoria lecturii se intoarce mereu la propriile creatii schimbatoare efemere si totusi marturii ale eternitatii: revizitandu-si bibliotecile se reviziteaza pe sine.
Biblioteca imi era cochilie“ marturiseste Alberto Manguel.
Poate ca e un soi de fidelitate ancestrala in asta un fel de domesticitate zgarcita o trasatura a caracterului meu mult mai conservatoare decat ar fi putut admite tineretea mea anarhica.
Dar nu pot lucra fericit decat in propria mea biblioteca cu propriile mele carti sau mai degraba cu acele carti despre care stiu ca sunt ale mele. „Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc
