Au sapat si au gasit sfintele moaste.
Insa era mereu neobosit si dornic sa ajute..
Sa adaugam la toate acestea si durerea de parinte; se afla departe de copiii lui dragi, care ramasesera orfani de mama.
Suferintele prin care a trecut, foarte multe.
Starea sanatatii Iui era foarte rea.
A dedicat zile intregi ingrijindu-i pe copiii bolnavi si murdari de la sate, care traiau in conditii mizerabile.
Niciodata nu a refuzat sa-i ajute pe saraci, pe orfani, si desigur fara bani, precum Sfintii Doctori fara de arginti.
Pe acolo pe unde a trecut oamenii isi amintesc de ei cu o recunostinta deosebita.
In toate locurile lui de exil episcopul Luca si-a oferit gratuit serviciile, fara de arginti, si a vindecat multi bolnavi.
Langa biserica, o femeie demonizata a inceput sa strige: „Prea Sfintite, nu ma chinui, lasa-ma“.
Cantau Sfinte Dumnezeule, stramutand moastele in biserica cimitirului, afierosita pomenirii Tuturor Sfintilor.
Toti aveau lumanarile aprinse, ingenuncheasera si priveau.
S-a lasat o liniste adanca.
Cand arhiepiscopul Lazar a coborat in mormant si a luat in maini moastele, vantul a incetat dintr-o data.
Au sapat si au gasit sfintele moaste
