Cum putem noi, fapturi pamantesti supuse mortii, sa intelegem suspinul si lacrima cea mai presus de suspin si lacrima care iti potopesc sufletul? Cum vom cuprinde si margini in cuvinte seninul si stralucirea dumnezeiasca a fetei tale, prin care deopotriva se fac aratate Rastignirea si Invierea Domnului Hristos? Ce vom putea noi spune despre durerea ta pentru noi, care nu-si gaseste alinare de la fata multelor noastre pacate si faradelegi? Si ce vom grai inaintea dumnezeiestii tale priviri, care vede in noi cuvantul prin care am fost adusi la fiinta si viata prin sfatul si lucrarea Preasfintei si de viata facatoarei Treimi? De necuprins inimii pamantesti este supinul tau, Preacuvioase Efrem, caci neostoitul tau dor este vesnic si, prin Duhul Sfant, s-a facut una cu cel al Domnului Hristos, Care a grait Tatalui: „Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, Intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una” (Ioan 17, 21).
Desartovici.
Editie ingrijita de L.
S.
Amin.
Iti multumim, preablandule Parinte Efrem, si suntem incredintati ca toate acestea deja le savarsesti pentru noi, dintru puterea Mangaietorului Duh, care se arata deplin lucratoare intru Crucea lui Hristos, proslavind numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
De aceea, noi, cei care nu putem lua asupra-ne prihanirea celor pe care le-am savarsit in afara Evangheliei, te rugam, Mare Mucenice al lui Hristos, fa tu sa rasara intru noi cuget innoitor si nadejde de biruinta, invatandu-ne in taina inimii felul in care se face lucratoare puterea Sfintei Cruci si a numelui Fiului lui Dumnezeu.
Cu adevarat, acestui veac pamantesc ii este cu neputinta sa cuprinda masura desavarsita a acestui suspin si dor intru care a inviat din morti Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu.
Cum putem noi, fapturi pamantesti supuse mortii, sa intelegem suspinul si lacrima cea mai presus de suspin si lacrima care iti potopesc sufletul? Cum vom cuprinde si margini in cuvinte seninul si stralucirea dumnezeiasca a fetei tale, prin care deopotriva se fac aratate Rastignirea si Invierea Domnului Hristos? Ce vom putea noi spune despre durerea ta pentru noi, care nu-si gaseste alinare de la fata multelor noastre pacate si faradelegi? Si ce vom grai inaintea dumnezeiestii tale priviri, care vede in noi cuvantul prin care am fost adusi la fiinta si viata prin sfatul si lucrarea Preasfintei si de viata facatoarei Treimi? De necuprins inimii pamantesti este supinul tau, Preacuvioase Efrem, caci neostoitul tau dor este vesnic si, prin Duhul Sfant, s-a facut una cu cel al Domnului Hristos, Care a grait Tatalui: „Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, Intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una” (Ioan 17, 21)
