\'Toate manastirile noastre, splendide monumente ale geniului nostru artistic, au fost asezate in locuri chibzuit alese dupa criteriul frumusetii, dar niciuna intr-un cadru atat de romantic ca Tismana, cea dintai ctitorie voievodala din tara noastra, impreuna cu Cozia.
Vodita sfaramata de urgia timpului, Tismana si Cozia, intemeiate de acest aprig apostol, a carui personalitate a impus voievozilor romani de la Vlaicu pana la Mircea cel Batran, sunt manastiri concepute ca cetati spirituale si militare totodata...&\' (Sfantul Nicodim si Manastirea TISMANA).
Nu trebuie uitat ca in aceasta vreme, papalitatea insemna, pentru orient, cruciadele, care devastasera pe rand Imperiul Bizantin.
Fara indoiala, un discipol al lui Palama, care aducea in cultura romana incepatoare lumina Athosului si neinfranta darzenie antipapala.
Biograful lui Nicodim ne spune ca era un om de mare cultura, un orator stralucit si un artist caligraf, cum il arata de altfel opera sa vizibila in Muzeul de Arta.
In veacul al XIV-lea, de care e vorba, Athosul traia o ultima stralucire intelectuala, pe care i-o da lumina ultimului mare filosof bizantin, Grigore Palama.
Randuiala lui Vasile cel Mare sta la temelia acestei celebre republici monahale.
Ceea ce e sigur, e ca venea de la Muntele Athos, cetatea spirituala a rasaritului.
In asemenea imprejurari soseste calugarul Nicodim.
Severinul trecea, dupa raportul de forte, cand la noi, cand la unguri.
Peste zece ani se infiinteaza, impotriva propagandei catolice, mitropolia de la Severin a Olteniei.
In sensul consolidarii interne, Alexandru Basarab infiinteaza Mitropolia de la Arges.
Papa isi infipsese ordinul Ioanitilor in Banatul Severinului pentru a ne lua cu asalt.
Regii Ungariei catolice presau noul stat roman cu pretentii de solidaritate profitoare.
Turcii cotropisera Balcanii, dar Bizantul inca nu cazuse.
Vremea era grozava.
Vlaicu-Voda l-a primit ca pe un apostol.
Suntem in epoca solidaritatii ecumenice, amenintata din toate partile.
Ca solitarul Nicodim era de origine grec ori sarb, ruda cu tarul Lazar, ca s-ar fi refugiat la noi pentru a scapa de demnitatile eclesiastice, pe care i le oferea acesta, e o legenda care n-are prea mare insemnatate.
Cel care a asezat-o sus, pe platforma de piatra, sub stanca Starmina, a avut ochi de mare poet si de strateg. \'Toate manastirile noastre, splendide monumente ale geniului nostru artistic, au fost asezate in locuri chibzuit alese dupa criteriul frumusetii, dar niciuna intr-un cadru atat de romantic ca Tismana, cea dintai ctitorie voievodala din tara noastra, impreuna cu Cozia
