Un zgomot ciudat se rostogolea in maruntaiele pamantului, urmat de un lung huruit.
Invins, se furisa sub o bolta sfaramata a Forumului, se culca deasupra ruinelor arzatoare si acolo, strangand-o pe Iona la piept, astepta moartea....
Dar o umbra deasa isi intindea din nou nepatrunsele-i valuri asupra cetatii osandite la pieire.
Glaucus o ridica pe lona in brate si alerga tot inainte.
Si astfel se facu o noapte infioratoare, la ora cand de obicei soarele stralucea pe cer.
Ah! sa fuga, dar unde? Norii fiorosi se perindau tot mai negri, rostogolindu-se in jurul vulcanului, intunecand cerul.
Sa fuga!...
Ranitii gemeau, cu fata aprinsa, cu madularele sfaramate, zdrobiti fara mila.
Sa fuga!...
Urlete, plangeri, rugaciuni, se amestecau cu tipetele multimii innebunite, imbulzindu-se spre iesirile ce varsau o multime furioasa afara din circ.
Se imbranceau unii pe altii, femei, mosnegi, copii, se calcau in picioare.
Se produse una din acele inghesuieli si striveli cu neputinta de descris.
Se petrecea ceva inspaimantator! Fiecare, in fiorosul lui egoism, nu mai avea alt gand decat propria salvare.
Se revarsa ca o noua furie, aruncand o ploaie de cenusa si piatra aprinsa ce cadea peste oras.
Norul cel des care iesea din munte luase infatisarea unui puhoi de foc negricios.
Zidurile amfiteatrului se clatinara, apoi totul inceta.
Un zgomot ciudat se rostogolea in maruntaiele pamantului, urmat de un lung huruit
