"Sfera divizata, cum isi intituleaza cu precizie actualul volum, il readuce la alta varsta si sub alt pseudonim, pentru a da seama de aceasta noua si obsesiva oroare.
Un imn inchinat ne-muririi prin iubire si prin jocul secund cu hieroglifele ale Poeziei in elegie, bocet si epitaf." Norman Manea.
Victorie, fie si indoliata, a spiritului asupra materiei perisabile.
Ceea ce moartea a des-facut si uitarea conspira sa legitimeze primeste replica obstinata si persistenta a creatiei care re-face, invie, intregeste si intrupeaza: "sa-mi fie versul racla pe vecie." Readucerea si re-nasterea fiintei iubite din neantul nefiintei celebreaza o noua, mai inalta fiintare, in pofida si dincolo de calendarul clipei.
Filele sale - freamat nepotolit, nepacificat, nesupus - sunt certificatul de existenta prin iubire si vers, care infrunta efemerul si verduictele sale morbide. ("Poezia-semnul ce ma leaga / lipindu-mi teava rece langa tampla" isi spune pribeagul, intr-una din ineditele lirice.) Vaduvit de insotitoarea-sotie primordiala, poetul refuza sa se prezinte la vamile posteritatii altfel decat in cuplu, proba de destin care sfideaza arbitrariul.
Prin poezie, bineinteles. "Sfera divizata, cum isi intituleaza cu precizie actualul volum, il readuce la alta varsta si sub alt pseudonim, pentru a da seama de aceasta noua si obsesiva oroare
