Aveam impresia ca, daca as lua, la intamplare, orice tren cu destinatie...
In cele din urma, vagonul in care eram incuiata intepenea cu scrasnet pe o linie moarta, iar eu ramaneam blocata pentru totdeauna intr-un depou pustiu....
Abia cand luminile garii ramaneau in urma, saream in picioare si prindeam a bate cu pumnii in geam, strigandu-i disperata: - Manole!! Sunt aici!!! El, desigur, nu ma auzea si doar provea pierdut spre orizontul dupa care dispaream.
Noaptea, cand reuseam sa atipesc, visam ca uitam sa cobor unde trebuie si treceam in viteza [e langa peronul pe care Manole ma astepta cu flori. fara adresa, intr-o buna zi, m-as pomeni in fata lui.
Aveam impresia ca, daca as lua, la intamplare, orice tren cu destinatie..