Manuscrisele lui Silvan trebuie parcurse cu mare atentie pentru ca la fiecare paragraf pot fi descoperite informatii interesante care altfel ar putea fi omise.
Ionescu.
Silvan D.
Am slujit arta dupa puterea si intelegerea priceperea mea timp de zeci de ani cu dragoste fata de alti slujitori ai ei.
Am slujit arta si las pagini imagini de document al vietii literare teatrale muzicale plastice din vremea mea in decursul atator zeci de ani.
Karajan era un mare laudaros spunea ca el o sa ajunga mare de altfel toti credeam c o sa ajungem mari toti aveam incredere in fortele talentul si viitorul nostru. ...
La Berlin l-am cunoscut pe Herbert von Karajan marele dirijor de mai tarziu era cu un an mai mare decat mine iubea un model de la Academia de Pictura si mancau cateodata la Mensa Academica localul studentilor .
De altfel am aflat mai tarziu ca Cioran il venera chiar dupa zeci de ani pe Tutea desi in acest interval nu l mai intalnise.
Cred ca era idolul noului sosit la Berlin.
Aveam impresia ca ar fi dorit sa nu i scape nicio vorba sau expresie plastica din ideile lui Tutea. cand vorbea Petre Tutea Cioran ii sorbea vorbele era numai ochi si urechi. ...
Nichita Stanescu isi aranja sau mai bine spus nearanja frizura in asa hal ca sa se intoarca lumea pe strada sa se intrebe cine o fi asta Ii placea sa fie neglijent de la gat in sus.
Era un impletitor de cuvinte originale ca unele femei pricepute la facerea puloverelor care asaza intr un anumit fel bumbii si ornamentatia neobisnuit fata de cum se lucreaza.
Le a incercat pe toate.
N a fost nici dramaturg.
Romancier n a fost.
Adrian-Silvan Ionescu Tudor Arghezi a fost un tarabagiu care vindea de toate.
A lasat cateva randuri remarcabile despre cei in preajma carora s-a aflat fragmente ce ar putea constitui nucleul unei istorii neoficiale subiective a literaturii si culturii nationale dintr-un interval destul de lung de circa saptezeci de ani.
El s-a referit mai mult la intalnirile sale iconice la locurile vizitate la ambianta satului oltenesc unde s-a nascut si a copilarit a Ploiestiului unde si-a efectuat studiile liceale si a Berlinului unde le-a facut pe cele universitare apoi la atmosfera cafenelei bucurestene antebelice si la starea de spirit din redactiile cu care a colaborat.
Artistul nu a redactat niste amintiri sistematice conventionale in conformitate cu genul consacrat respectand riguros cronologia si firul firesc al vietii sale.
Acest volum a fost compus ca un puzzle din fragmente minuscule gasite uneori din intamplare sau din noroc intr-o arhiva vasta.
Notele disparate scrise pe foi volante dar cu referire la texte preexistente trebuiau cautate cu migala spre a fi plasate la locul cuvenit.
Manuscrisele lui Silvan trebuie parcurse cu mare atentie pentru ca la fiecare paragraf pot fi descoperite informatii interesante care altfel ar putea fi omise
