„– Manuela, ce ramane despuiat si parasit ori incotro am lua-o, oricat am rataci intre punctele cardinale? Luciul marilor si al oceanelor.
Unde nu vezi nimic altceva decat mutele drapele ale solitudinii falfaind in nemarginire.”.
Cu Singuratatea marilor.
Cu aceasta goliciune lichida ma asemui eu.
Ea ramane mediul planetar etern nelocuit de om.
Pustia apei, care e cea mai trista, in infinita si inutila ei seninatate. „– Manuela, ce ramane despuiat si parasit ori incotro am lua-o, oricat am rataci intre punctele cardinale? Luciul marilor si al oceanelor