• Roman premiat cu Northern California Book Award• Best of 2018 pentru New York Times, Washington Post, San Francisco Chronicle, NPRViena, 1914. .
Nu se simtea inca stare sa dea ochii cu parintii sai.
Iar amintirea lui Horvath il deprimase.
Trecuse prea mult timp.
Casa lui era in sudul orasului, insa acum sovaia.
Un vant rece se isca din cealalta parte a pietei.- Merse mai departe.
N-au fost decat niste roti.
N-a strigat nimeni.
Nu-i nimic, isi spuse.
Cauciucul rotilor fusese rechizitionat, asa ca acestea zbierau acum pe pietrele inghetate ale drumului.
Trecea un camion.
Un strigat.
La o astfel de soarta il condamnase el? Sa ajunga un olog intr-un carut, pe care sa-l impinga pe gheata cu mainile infasurate in zdrente...
Horvath.
Horvath urland in zapada.
Degetele degerate si negre.
Mainile si picioarele retezate.
Vazu ranile, pielea si carnea date la o parte, tendoanele lucioase.
Ii rasuna in urechi scrasnetul fierastraului pe os.
Si, fara sa le cheme, il coplesira amintirile despre pacientii lui.
Nici nu apuca sa-i dea omului un pumn de coroane, ca de el se apropie alt carut, cu alt barbat fara picioare.
Parca era un tablou de Bosch, un iad al pacatosilor.
I se franse inima, fiindca nimic nu-l pregatise pentru o asemenea suferinta a orasului sau.
Lucius ii intoarse dezgustat spatele si se pomeni ca se uita la carutul in care se afla un om fara picioare si cu mainile infasurate in zdrente.
Fara efecte secundare.
Garantat. - Ai facut o infectie la picior, soldat? Cu fiertura de vita te vindeci in doua saptamani.
Un barbat cu melon si guler inalt se apropie de el si-i arata o seringa cu lichid tulbure.
Porni repede mai departe.
Se opri pe trotuarul din fata Garii de Nord, dar imediat asupra lui se repezira mai multi copii incercanati, care vindeau ata si nasturi.
Nu mai existau nici copacii de pe marginea strazilor, pe care el si-i amintea plini de grauri.
Acum Viena parea lovita de ciuma, isi spunea Lucius.
Disparusera duduile dragalase in rochite albe; disparusera steagurile si fanfarele; disparuse turta dulce in forma de tar sau urs rusesc.
Disparusera negustorii ambulanti cu butoaiele lor pline cu peste si cu castraveciori.
Disparusera copiii veseli. - New York TimesFragment din cartea Soldatul iernii de Daniel Mason: Viena aceea in care s-a intors Lucius in februarie 1917 era intunecata, flamanda si satula de razboi.
Ca sa-l salveze, Lucius va lua o decizie care va schimba pentru totdeauna viata doctorului, a pacientului si a asistentei.
O poveste de razboi care ajunge din salile de bal ale Vienei imperiale in padurile de pe Frontul de Est, din salile de operatie improvizate in sate pana pe campurile de lupta calcate de copitele cavaleriei.
Pe fundalul disolutiei Europei atat de bine cercetat si atat de meticulos descris, Mason gaseste cateva suflete pierdute si le ghideaza spre o pace relativa.
Intr-o zi, un soldat inconstient, avand buzunarele pline cu desene stranii, e adus mai mult mort decat viu.
De la ea, Lucius trebuie sa invete repede si brutal meseria de medic in cele mai neprielnice conditii.
Toti ceilalti doctori au fugit, a mai ramas doar misterioasa asistenta Margarete.
Dintr-un eroism romantios, se inroleaza in armata si ajunge intr-un spital improvizat, intr-o vale din Carpati.
Lucius are 22 de ani si e student la medicina cand Primul Razboi Mondial cuprinde Europa. • Roman premiat cu Northern California Book Award• Best of 2018 pentru New York Times, Washington Post, San Francisco Chronicle, NPRViena, 1914
