Sorrell era un pragmatic.
Intreaga sa viata se orienta dupa cealalta mai tanara care se profila la orizont..
Banii pe care ii castiga aveau pentru el un substrat spiritual ei insemnau posibilitati deschise pentru baiatul lui aripi arme un scut impotriva umilintelor.
Putea sa se uite la o femeie fara s-o doreasca.
Simtea ca ajunsese la o maturitate si o liniste sufleteasca plina de ingaduinta.
Sau poate ca moartea este asemenea unei site care lasa sa treaca numai spiritele inalte azvarlindu-le pe celelalte indarat in gramada de gunoi...
In definitiv cine ar putea spune unde se sfarseste viata Moartea ar putea insemna doar deschiderea unei usi mai ales pentru cei care au ajuns in pragul ei dupa o viata de eforturi indarjite.
Cand lupta inceteaza omul inceteaza sa mai fie om.
Important este sa lupti sa nazuiesti sa induri sa-i iubesti pe unii sa-i dispretuiesti pe altii.
Importante sunt munca pe care o faci idealul pe care ti-ai propus sa-l atingi si nu numai pentru tine singur.
Pentru el intreaga lume a simturilor putea fi o iluzie dar cand era vorba despre treburile omenesti se gandea ca ele sunt reale.
Se multumea sa vada necunoscutul asa cum vedea colinele cretoase in departare fara a dori sa le escaladeze.
Pentru el bucuria vietii statea in implinire.
Sorrell era un pragmatic
