Noua carte a lui Pusi Dinulescu, subintitulata Teatrul ca mod de existenta, nu este numai un strigat de revolta fata de situatia din teatrul romanesc de azi, dar si din toata societatea, ale carei obiceiuri au devenit adevarate metehne. (Voltaire). **** E dificil sa eliberezi prostii de lanturile pe care le venereaza.
Umorul inimitabil al lui Pusi Dinulescu, sarcasmul lui, spiritul asociativ si revelatiile, chiar, asupra unor aspecte ale lumii noastre actuale, care se impletesc si cu reveriile poetice ale autorului, fac din aceasta carte o lectura fascinanta, dar si foarte utila, mai ales daca tinem seama de prezenta in volum si a unei ample dizertatii, intitulata Cum sa scrii o piesa de teatru buna, care descopera, intr-un limbaj plin de culoare si exuberanta, tehnici foarte concrete ale dramaturgiei, care sunt aceleasi la marii scriitori, chiar daca ei sunt aparent foarte diferiti.
Dar nu este o carte sumbra.
Noua carte a lui Pusi Dinulescu, subintitulata Teatrul ca mod de existenta, nu este numai un strigat de revolta fata de situatia din teatrul romanesc de azi, dar si din toata societatea, ale carei obiceiuri au devenit adevarate metehne
