A vorbi despre un „spatiu evreiesc” altfel decat in termenii teologici si geografici (ori chiar geopolitici) presupune o intreaga discutie de principiu menita sa elucideze ce poate insemna evreitatea exprimata spatial: un decupaj topologic, un areal jalonat de principii si legi, un tratament religios al gestionarii spatiului, o teologie a locuirii, un dialog intre traditia religioasa si cea istorica sau alte lucruri de natura teoretica. (Ovidiu PECICAN).
Debutul in volum al arhitectului Dan-Ionut Julean se recomanda astfel ca un eveniment in ordinea lecturii, instruirii, dar si a preluarii pe cont propriu a interogatiilor cu privire la mostenirea spatiala iudaica si modelarile pe care ea le presupune.
Cartea reprezinta o deschidere particulara catre universul cultural, religios si identitar al evreilor din Diaspora europeana, intr-o epoca in care s-a petrecut translatia catre centrul comunitar evreiesc, in calitatea sa de succesor al sinagogii in indeplinirea rolurilor sale multiple.
Dar important, in contextul dat, ramane ce intelege Ionut Julean prin spatialitatea iudaica.
Putem avea, in aceasta directie, explorari multiple, pornite de pe pozitii de o mare varietate.
A vorbi despre un „spatiu evreiesc” altfel decat in termenii teologici si geografici (ori chiar geopolitici) presupune o intreaga discutie de principiu menita sa elucideze ce poate insemna evreitatea exprimata spatial: un decupaj topologic, un areal jalonat de principii si legi, un tratament religios al gestionarii spatiului, o teologie a locuirii, un dialog intre traditia religioasa si cea istorica sau alte lucruri de natura teoretica
