Preocuparile teologice ale lui Hegel au fost reflectate in multe dintre scrierile si prelegerile sale. -Hegel.
Inaintea spiritului lui Hristos [...] […] fundata o vie modificare a naturii umane (dreptul, pe care singura il paraseste daca deasupra-i se instaleaza constrangerea), dorind sa recunoasca ca le-a fost dat, ca prin aceasta era pozitiv pentru ei. -Dragos Popescu Iisus nu lupta de nici o parte a destinului, nu trebuia de fapt sa faca parte din poporul sau, caci acesta poseda inca destul, dar in restul lumii religia sa gasea o mare trecere printre oamenii care, nemaifiind partasi la destin, nu mai aveau nimic de impartit sau de stapanit.
Separatia neta dintre lumea obiectiva si constiinta este insa marea limitare: ea blocheaza reconcilierea si secatuieste izvoarele vietii.
Destin intalnim si in spiritualitatea iudaica, dar si in cea fondata de Hristos.
Nu exista o reteta universala a libertatii, ba chiar asa ceva este un pericol fatal, poate inrobi omul; totul depinde de tipul de angajare a constiintei, de destinul specific.
Fatalismul vede destinul ca pe ceva genetic independent de constiinta, caruia constiinta nu poate decat sa i se supuna, de unde absenta perpetua a libertatii; intelegand lumea exterioara ca proiectie a sa, constiinta o poate integra si se poate elibera.
Spiritul se angajeaza in lume prin intermediul unei constiinte, iar constiinta este caracterizata de capacitatea de a-si proiecta structurile in afara ca pe ceva strain, obiectiv.
Totusi, nu avem de-a face cu un fatalism aici, pentru ca nu avem de-a face cu Destinul, ci cu destinul specific fiecarei optiuni spirituale. -Dragos Popescu Orice angajare a spiritului in lume da nastere unui destin.
Orice pietrificare a acestor legaturi, consfintita de legi, nu este in masura sa conserve libertatea.
Transformarea in doctrina a acestui mesaj este inregistrata ca o pierdere, o reducere a legaturilor vii.
Hegel a sesizat aspectul revolutionar al mesajului lui Iisus, revenirea la viata pe care o ofera adeptilor lui, pe care ii prezinta ca prieteni ai Invatatorului lor.
Ceea ce-l intereseaza este tocmai posibilitatea reconcilierii cu destinul, cum anume fatalitatea de a fi sub destin poate fi invinsa.
Filosoful este interesat in special de demonstratiile existentei lui Dumnezeu si de dovezi ontologice.
Hegel alege sa examineze conceptul de destin, o forma de predeterminare in care se gaseste fiinta umana.
Preocuparile teologice ale lui Hegel au fost reflectate in multe dintre scrierile si prelegerile sale
