Calatoria in timp exista. (Raluca Feher).
Povestile sunt stranse din trei agende si doua calculatoare, unele insemnari fiind atat de criptice pentru mine, azi, incat am chemat un specialist sa‑mi spuna ce am vrut sa zic atunci.
Cartea aceasta este, la randul ei, o calatorie cusuta din patru petice: Mongolia in 2009, Coreea de Sud in 2013 si Japonia in 2007 si apoi in 2015.
Ai secolul XV la patru metri de secolul XXII, calculatoare 286 langa calculatoare cu boxe care emana mirosurile mancaricii gatite pe ecran.
In cutele acestuia gasesti intacte decade complet pierdute intr‑o Europa care a evoluat mult mai uniform.
Ambele tari s‑au refacut galopant dupa traume incredibile si progresul lor a luat o forma de evantai.
Desi Japonia si Coreea par ca sunt plasate mult in viitor, realitatea de pe teren e diferita.
Cum ti‑o fi norocul.
In Mongolia, secolul XXI nu a ajuns, te plimbi intr‑un spatiu la fel de nomad ca locuitorii lui, o tara intreaga alergand haotic intre 1300 si 1980.
Mongolia, desi in Asia, este mai degraba o tara balcanica, un Mordor amuzant de unde au plecat in lume hunii, turcii si hoardele lui Ginghis.
In 2072 sau in 2272 au trenuri de mare viteza pe culoarele carora umbla roboti surdomuti care iti vand calendare vintage din 1988 si calculatoare chinezesti din 1966.
Calatoria in timp in Asia este mai bogata decat cea din Europa sau America de Sud pentru ca poti ajunge si in viitor.
Musca din biscuitul asta si ai ajuns in 1987, intra in labirintul de sub calea ferata suspendata si esti in 1956, vorbeste cu batrana asta si esti in 1945, asculta melodia astalalta si anul este 1998.
Calatoria in timp exista
