Spuma zilelor, publicata in 1947, este romanul care l-a facut celebru pe Boris Vian, “copilul teribil” al literaturii franceze.
Este o poveste, scrie autorul, “in intregime adevarata, din moment ce am inventat-o de la un cap la altul” despre dragostea a doua personaje, Colin si Chloe.
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, Oameni si carti ..
Ii intalnim aici pe Jean-Sol Partre si pe ducesa de Bovouard cu cortegiul lor de fanatici si colectionarii maniaci ai operelor lor, citim despre o sonerie care se desprinde din usa ca sa-si anunte stapanul ca a venit cineva in vizita, despre tavane care coboara, ferestre care se intuneca si se zidesc cu ciudate excrescente minerale, despre un pianococktail, o inventie cu clape de pian care produce cockteiluri cu gustul si aroma piesei muzicale cantate.
Nici macar personaje principale nu exista cu adevarat in aceasta scriere atat de nonconformista a lui Vian: Colin si Chloe au in roman o greutate egala cu a soricelului gri vorbitor, care la sfarsit se sinucide de durere.
Obiectele au o viata proprie si se comporta conform unor legi stranii sau unei logici intalnite doar in vise.
Apartamentul lui Colin, in care locuieste cuplul, se stramteaza si lucrurile dinauntru se degradeaza si se descompun intr-un ritm accelerat, metafora a maladiei, a saraciei sau a depresiei care le insoteste.
Frumoasei Chloe, o creatura la fel de frumoasa precum piesa muzicala cu acelasi nume interpretata de Duke Ellington, ii creste in plaman un nufar urias care o sufoca.
Spuma zilelor, publicata in 1947, este romanul care l-a facut celebru pe Boris Vian, “copilul teribil” al literaturii franceze.
Este o poveste, scrie autorul, “in intregime adevarata, din moment ce am inventat-o de la un cap la altul” despre dragostea a doua personaje, Colin si Chloe
