Cartea lui Giorgio Agamben propune reconstructia exemplara a patru capitole fundamentale ale culturii europene: ideea de melancolie de la parintii Bisericii la Sigmund Freud (\'Fantasmele lui Eros“); opera de arta fata in fata cu dominatia marfii (\'In lumea lui Odradek“); fantasma in poezia de dragoste din secolul al XIII-lea (\'Cuvantul si fantasma“); forma simbolica din secolul al XVI-lea pana la aparitia semiologiei (\'Imaginea perversa“).
Tocmai de aceea insa actul de de-creatie ii scapa mereu oarecum printre degete autorului, in pofida oricarei perspicacitati ironice, numai asa i se ingaduie sa scrie in continuare.“ (Giorgio AGAMBEN).
Aceasta de-creatie este, propriu-zis, viata operei, ceea ce face posibila lectura, traducerea si critica, prin care de fiecare data incercam sa repetam opera. \'Actul creatiei nu este, cum afirma edulcorata reprezentare obisnuita, un proces care porneste de la putinta catre act spre a se epuiza in acesta, ci contine in miezul sau un act de de-creatie, in care ceea ce a existat si ceea ce n-a existat sunt restituite unitatii lor originare din mintea lui Dumnezeu, iar ceea ce putea sa nu existe si a existat se risipeste in ceea ce putea exista si n-a existat.
Cele patru demersuri isi au originea intr-o perspectiva unitara, care vizeaza determinarea locului ocupat de cultura omului in incercarea de a surprinde un obiect prin excelenta evanescent, si sunt purtate dupa o metoda care ingemaneaza acribia filologica cu critica filozofica.
Cartea lui Giorgio Agamben propune reconstructia exemplara a patru capitole fundamentale ale culturii europene: ideea de melancolie de la parintii Bisericii la Sigmund Freud (\'Fantasmele lui Eros“); opera de arta fata in fata cu dominatia marfii (\'In lumea lui Odradek“); fantasma in poezia de dragoste din secolul al XIII-lea (\'Cuvantul si fantasma“); forma simbolica din secolul al XVI-lea pana la aparitia semiologiei (\'Imaginea perversa“)
