Aceste stari intense nu reprezinta, propriu vorbind, revenirea la literatura a Oanei Catalina Ninu.
Cosmin Ciotlos.
Iar asta, pe masura ce piesele renunta la amploarea de altadata, devenind, adeseori, stenografii pregnante.
Chipurile raului se multiplica si se diversifica in imagini de caleidoscop halucinant.
In al doilea rand, simptomatologia acestei traume devine, evident, mai complexa.
Realitatea insasi capata, acum, proportiile unei traume.
Invadata, candva, de propriile trairi obsesionale, ea devine acum atenta la agresiunile venite din exterior.
Mai intai, dialogul ei cu exteriorul s-a acutizat.
Ce s-a petrecut cu sensibilitatea Oanei Catalina Ninu in cei treisprezece ani care au trecut de la debutul cu Mandala se poate vedea, intr-un parcurs rarefiat, aici.
Si tot de aici imperativul disimulat in titlu: ceea ce nu atinge paroxismul nu e indreptatit sa treaca in pagina.
De aici indigenta cantitativa a volumului.
As zice, mai curand, ca ele sunt o marturie netrucata despre felul cum poezia poate supravietui, despre felul cum se poate conserva dincolo de orice bruiaj: de ritmurile cazaniere ale vietii, de presiunea mediului cultural, de, pana la urma, rutina scrisului constant.
Aceste stari intense nu reprezinta, propriu vorbind, revenirea la literatura a Oanei Catalina Ninu
