Simona Gosu trece cu dexteritate la roman, pastrandu-si interesul pentru spatiul domestic si pentru momente de tensiune familiala, rezolvate surprinzator, deseori cu violenta. - Victor Cobuz.
In centrul tuturor acestora sta insa Stela, o femeie speciala si recognoscibila in acelasi timp, pe care o poti admira sau o poti detesta, dar pe care mai mult ca sigur nu o vei uita.
Cu Stela , Simona Gosu ne propune un roman format din multe cercuri concentrice, de la cel mai mic, al vietii de familie a protagonistei, trecand prin cel al unei comunitati middle-class bucurestene, pana la cel mai mare, al societatii romanesti contemporane.
Din fericire, autoarea nu dezamageste si publica un roman convingator, care demonstreaza - pentru cine se mai indoia - forta epica, priceperea literara si acuitatea sociala ale prozatoarei. - Gabriela Adamesteanu Dupa Fragil, unul dintre cele mai bune debuturi din proza romaneasca din ultimul deceniu, asteptarile erau mari de la urmatoarea carte a Simonei Gosu.
Problematica identitatii este firul rosu pe care cititorul merge grabit, interesat de ce se intampla, pentru a se trezi, in final, la fel ca Stela, cu intrebarea tulburatoare despre ce este mai important in viata.
Stela, personajul care centreaza actiunea romanului, o fosta contabila ajunsa menajera, bovarica dupa o casa pierduta prin retrocedare, ii da autoarei ocazia sa intre in diverse familii, aparent fericite, si sa creioneze portrete din tuse rapide.
Simona Gosu trece cu dexteritate la roman, pastrandu-si interesul pentru spatiul domestic si pentru momente de tensiune familiala, rezolvate surprinzator, deseori cu violenta
