Strada ca un punct de maxima vitalitate, oglinda a timpurilor si a structurilor sociale Strada, care vorbeste, care aude, care vede, care impune, care exclude, care traieste, care povesteste.
Tot ceea ce a creat, a distrus, a afirmat si a contrazis omenirea (la fel ca si germenii viitorului ei), se afla expus sau ascuns la un colt de strada..
Totul intra in perspectiva celui care stie sa vada.
La tot ceea ce inseamna spectacolul strazii participam, constient sau inconstient.
Totul ne apartine si va da despre noi marturie.
Sa incercam sa configuram un eseu al zilelor noastre.
Va invit deci sa omagiem impreuna strada.
In care se-ntampla totul, binele si raul, uratul si frumosul, emotionalul, rationalul, lacrima si crima, nunta si inmormantarea, muzica de piculina si bubuitul de tun.
In acelasi timp, ea e lumea cea larga.
Strada este marele semn de identitate nationala.
Pe strazi se desfasoara la Havana festivalul afro-caraibean.
Pe strazi se canta la Buenos Aires muzica lui Piazzola.
Pe strazi se danseaza la Rio.
Ea poate fi cantec sau bocet.
Strada poate fi bucurie si poate fi tristete.
Pe-aici trec coloanele demonstrantilor.
Pe strazi cad nevinovatii.
Este recunoastere oficiala a puterii sau opozitie.
Strada este triumf sau infrangere.
La o rascruce de strazi se afla la Cap Town o platforma din piatra, care desemna altadata Piata de Sclavi.
Pe strazi s-a cantat Marseilleza.
In Strada s-au instalat ghilotinele.
Ea este cea care face politica.
Inmagazinind un anume trecut, ea este document.
Strada ca un punct de maxima vitalitate, oglinda a timpurilor si a structurilor sociale Strada, care vorbeste, care aude, care vede, care impune, care exclude, care traieste, care povesteste
