Lucrarea Noeminei Campean ne ofera un demers exegetic de exceptie dezvoltand, pe parcurs, o tripla performanta schitata deja in titlu: un comparatism estetic in proximitatea unghiului psihanalitic atingandu-se, adesea, pragul sinestezic intre creatia proteica a lui Strindberg si polimorfismul artistic al lui Bergman (centrat pe memorialistica, teatrologie si cinematografie).
Si invers..
Ea promoveaza apropierea dintre doua discipline ale Spiritului – filosofia si psihanaliza –, mizand pe adagiul din Exod care ne avertizeaza ca Fiinta este Persoana.
E ceea ce Colectia ORIENS va propune: recuperarea unei anume verticalitati.
Omul contemporan va trebui sa gaseasca un alt Rasarit – cel „de sus”.
Babes-Bolyai (2011)
Doctorat in Filologie cu calificativul Excelent (Summa cum laudae), 2015, tot la Literele clujene. de Filosofie, Univ.
Babes-Bolyai Cluj-Napoca, specializarea Limba si Literatura Romana &ndash
Literatura Universala si Comparata (2009)
Masterat in &bdquo
Filosofie, cultura si comunicare” la Facultatea de Istorie si Filosofie, Dep.
Studii: Facultatea de Litere, Univ. (Liviu Malita) Noemina Campean (nascuta Radut, la 24.11.1987 in Targu-Mures).
Dar si din perspectiva psihanalitica, nu doar freudiana, ci si lacaniana, utilizand triada: tatal real, tatal simbolic si tatal imaginar.
Din perspectiva teoriei artei, de exemplu, in care este urmarita metamorfoza conceptului teatral de „piesa de camera” inventat de Strindberg in „cinematograful de camera” bergmanian.
Analiza de tip comparatist e structurata de o serie de cupluri dialectice uneori inversate, iar influenta este abordata pe mai multe paliere.
In ceea ce priveste chestiunea influentei, e vorba, desigur, nu de una directa, mimetica, ci de o influenta care conduce la o serie de anamorfoze, alambicari si transfigurari creatoare. (Mircea Muthu) Jocul perspectivelor multiple, al reflectarilor poliedrice si al oglindirilor reciproce este tinut laolalta de o structura subiacenta ferma, de un subiect cu un inalt grad de originalitate si de o constructie stiintifica serioasa.
Or, tema „durerii inocentului”, obsesiva la „duplexul&rdquo
Strindberg/ Bergman, nu doar acompaniaza ori exemplifica, ci este parte integranta din procesualitatea tragicului intr-o analiza ce ajunge pana la nivelul capilarelor.
Rezultanta acestui demers structurat in patru parti defalcate in capitole si subcapitole este o personala si arborescenta meditatie despre tragicul modern cu punctul de plecare in asumarea fireasca a conceptiei potrivit careia destinul este imanent fiintei umane.
Intricate pana la osmoza, cele trei Perspective confera lucrarii o structura rizomatica si, mai ales, profunzime interpretativa, toate acestea fiind girate de o triada metodologica corespunzatoare, respectiv: un comparatism multiplu etajat, analiza interdisciplinara si examenul imagologic al integralei cinematografice si teatrologice lasate posteritatii de Bergman.
In al treilea rand, circumscrierea esafodajului religios – in speta luteranismul, dar si cel propriu-zis artistic, legat de specificitatea avangardismului nordic – si, prin extrapolare, a celui european, cu precadere din prima jumatate a veacului al XX-lea.
Apoi, vertebrarea acestei relatii prin tema durerii inocentului amplificata ca o punte de legatura intre tragedia greaca si drama moderna.
Lucrarea Noeminei Campean ne ofera un demers exegetic de exceptie dezvoltand, pe parcurs, o tripla performanta schitata deja in titlu: un comparatism estetic in proximitatea unghiului psihanalitic atingandu-se, adesea, pragul sinestezic intre creatia proteica a lui Strindberg si polimorfismul artistic al lui Bergman (centrat pe memorialistica, teatrologie si cinematografie)
