Metafizica lui Aristotel este probabil cartea cea mai studiatã, cea mai discutatã si, cu sigurantã, lucrarea ce a exercitat cea mai mare influentã asupra intregii istorii a filosofiei occidentale.
Respectivul cuvant a rãmas legat pe vecie de numele sãu, dar el nu este titlul vreunei cãrti, fiindcã se pare cã lucrarea a fost culeasã, in formatul cunoscut din traditia manuscriselor, de cãtre acest Andronicus, la origine din Rhodos; el a fost editorul tuturor lucrãrilor si tratatelor redactate de Aristotel pentru a fi predate in scoala sa..
Aristotel nu a avut aceastã carte, nu a avut in maini Metafizica; de fapt, nici mãcar nu cunostea cuvantul “metafizicã&\'. in ciuda acestui fapt, Metafizica lui Aristotel nu este o carte, sau mai bine zis, nu s-a nãscut, nu a fost conceputã de autorul ei ca o carte.
Unul din centrele in care ajunge sã fie tradusã
Metafizica in araba este Bagdad, in secolul IX; asadar, atat in Occident, cat si in Orient ea ocupã o pozitie central in istoria gandirii.
Prima mentiune despre ea se gãseste cativa ani mai tarziu, la Nicolaos din Damasc; din momentul acela Metafizica incepe sã fie comentatã, dicutatã si sã exercite o influentã profundã asupra filosofiei.
Se vorbeste despre ea de mai bine de douãzeci de secole, prima mentiune despre Metafizica o gãsim la autorul antic din secolul I d.
C., Nicolaos din Damasc; de asemenea, se presupune cã
Metafzica a fost publicatã pentru prima oarã in secolul I i.
C., probabil la Roma, fiind cea dintai editie a operelor lui Aristotel - in opinia unui cunoscut cercetãtor al temei, si anume Paul Moraux - a fost intocmitã de cãtre Andronicus din Rhodos, tocmai aici, in timpul lui Cicero.
Metafizica lui Aristotel este probabil cartea cea mai studiatã, cea mai discutatã si, cu sigurantã, lucrarea ce a exercitat cea mai mare influentã asupra intregii istorii a filosofiei occidentale
