Un câine fără stăpân este adoptat de un soldat tânăr, care se pregătește să plece la război. În 1926, Stubby a murit de bătrânețe în brațele lui Conroy.
Stubby s-a bucurat de celebritate și recunoaștere – a ajuns chiar să viziteze Casa Albă de două ori, unde a cunoscut doi președinți: Harding și Coolidge.
După război, Stubby s-a întors în Statele Unite ale Americii alături de Conroy și a condus Parada Victoriei a Regimentului 102 al Diviziei Yankee, organizată în Boston, pe 25 aprilie 1919.
Soldații din Divizia Yankee l-au numit pe Stubby mascota lor, iar când președintele Woodrow Wilson i-a vizitat în Franța în ziua de Crăciun a anului 1918, l-a întâlnit pe Stubby și i-a strâns lăbuța.
Pe 11 noiembrie 1918 s-a declarat un armistițiu, iar luptele au încetat.
După ce unitatea lui militara a ajutat la eliberarea orașului francez Château-Thierry, localnicele i-au confecționat o uniformă.
Patrula în căutare de șobolani și ajuta la localizarea soldaților răniți pe câmpul de bătălie.
A lătrat ca să-i avertizeze pe soldați de raidurile care se apropiau sau de atacurile cu gaze, pe care le simțea înaintea lor. În prima linie a frontului, Stubby a făcut multe fapte eroice.
Caporalul Robert Conroy l-a luat imediat în îngrijirea sa și cei doi au devenit repede de nedespărțit.
Soldații i-au dat numele Stubby. În 1917, în timp ce Primul Război Mondial era în plină desfășurare, un câine vagabond s-a aciuat lângă baza de antrenamente militare din Connecticut, SUA, căutând resturi de mâncare.
Oare caporalul Conroy îl va mai vedea vreodată? Această poveste înduioșătoare se bazează pe istoria adevărată a lui Stubby, câinele cu cele mai multe decorații din timpul Primului Război Mondial.
Dar se întâmplă să fie rănit grav de un proiectil...
La început, nimeni nu-și dă seama de curajul uimitor, de îndrăzneala și loialitatea micuțului animal.
Un câine fără stăpân este adoptat de un soldat tânăr, care se pregătește să plece la război
