Un caine fara stapan este adoptat de un soldat tanar, care se pregateste sa plece la razboi.
In 1926, Stubby a murit de batranete in bratele lui Conroy..
Stubby s-a bucurat de celebritate si recunoastere – a ajuns chiar sa viziteze Casa Alba de doua ori, unde a cunoscut doi presedinti: Harding si Coolidge.
Dupa razboi, Stubby s-a intors in Statele Unite ale Americii alaturi de Conroy si a condus Parada Victoriei a Regimentului 102 al Diviziei Yankee, organizata in Boston, pe 25 aprilie 1919.
Soldatii din Divizia Yankee l-au numit pe Stubby mascota lor, iar cand presedintele Woodrow Wilson i-a vizitat in Franta in ziua de Craciun a anului 1918, l-a intalnit pe Stubby si i-a strans labuta.
Pe 11 noiembrie 1918 s-a declarat un armistitiu, iar luptele au incetat.
Dupa ce unitatea lui militara a ajutat la eliberarea orasului francez Chateau-Thierry, localnicele i-au confectionat o uniforma.
Patrula in cautare de sobolani si ajuta la localizarea soldatilor raniti pe campul de batalie.
A latrat ca sa-i avertizeze pe soldati de raidurile care se apropiau sau de atacurile cu gaze, pe care le simtea inaintea lor.
In prima linie a frontului, Stubby a facut multe fapte eroice.
Caporalul Robert Conroy l-a luat imediat in ingrijirea sa si cei doi au devenit repede de nedespartit.
Soldatii i-au dat numele Stubby.
In 1917, in timp ce Primul Razboi Mondial era in plina desfasurare, un caine vagabond s-a aciuat langa baza de antrenamente militare din Connecticut, SUA, cautand resturi de mancare.
Oare caporalul Conroy il va mai vedea vreodata? Aceasta poveste induiosatoare se bazeaza pe istoria adevarata a lui Stubby, cainele cu cele mai multe decoratii din timpul Primului Razboi Mondial.
Dar se intampla sa fie ranit grav de un proiectil...
La inceput, nimeni nu-si da seama de curajul uimitor, de indrazneala si loialitatea micutului animal.
Un caine fara stapan este adoptat de un soldat tanar, care se pregateste sa plece la razboi
