Ma simt norocoasa.
Cateva ore mai tarziu, eram in fata spitalului Ana, dar imi lipsea curajul sa intru..
Mi-a acceptat propunerea.
Nu era timpul potrivit sa ma gandesc la bani, asa ca am urcat in primul taxi si am intrebat soferui daca este dispus sa faca un traseu Cluj-Napoca-Sibiu.
Un minut, doua minute, cinci minute, destul! Am timp sa plang mai tarziu! Mi-am aruncat repede cateva haine si lucruri necesare in rucsac si am iesit din camera.
Aveam nevoie de cateva momente, dar timpul nu era de partea mea.
S-a facut liniste. - Inteleg! Voi fi acolo in cateva ore.
Starea lui este precara si are nevoie de o interventie chirurgicala imediata.
Cred ca ar fi mai potrivit sa discutati cu doctorul care l-a preluat. [...] - E internat la noi, la spitalul Ana din Sibiu.
Cu toate acestea, traiesc mereu cu sentimentul ca urmeaza sa se intample ceva rau, iar asta m-ar rapi din lumea perfecta pe care el mi-a creat-o.
Am primit mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata, dar drumul pana aici n-a fost deloc usor.
Ma simt norocoasa
