Pe vremuri, Aaron Stein credea ca toate cartile sunt de-a dreptul magice. — Vreau sa scap de inevitabil.“.
E ca si cum as fi ramas suspendat in acele trei secunde inca de cand s-a imbolnavit Sandy.
Mi-l imaginez pe Chad prabusindu-se de pe stanca, imi imaginez acele trei secunde in care a fost sigur c-o sa moara. [...] — Si atunci te mai intreb o data: de ce anume vrei sa scapi? insista Ira, indrumandu-ma spre un raspuns pe care il cunoaste deja.
Se pare ca, oricat de repede sau de departe mergi, inevitabilul te va prinde intotdeauna din urma.
Cat de aproape eram de ceea ce fugeam, de fapt. [...] Si atunci mi-am dat seama cat de aproape eram de New Mexico. — Intocmai. — Impozitele, adauga Chad.
Disparitia in masa.
Moartea. — Majoritatea lucrurilor inevitabile sunt rele. — Exista si un sens rau? ma intreaba Chad.
In sensul bun al cuvantului.
O poveste despre complexitatea durerii care a fost scrisa insa intr-o nota nespus de optimista...“ Heather Hebert „— Oricat de nebunesc ar parea, cred ca Suntem inevitabili.
Oare va reusi Aaron, cu ajutorul tuturor, sa se impace cu pierderile trecutului si sa inteleaga pe deplin cine este si cine vrea sa devina? „O adevarata declaratie de iubire pentru librarii si pentru importanta comunitatii.
Nu se astepta sa aiba atatia prieteni! Si cu atat mai putin se astepta ca in viata lui sa apara Hannah, o tanara frumoasa si plina de curaj.
Numai ca Aaron nu se astepta ca oamenii sa se mobilizeze pentru a incerca sa salveze libraria de la disparitie.
De aceea, cand se iveste ocazia sa vanda afacerea parintilor, i se pare ca toate problemele lui vor lua sfarsit.
A ramas doar cu tatal sau, intr-o librarie darapanata dintr-un orasel unde nimeni nu pare sa mai citeasca.
Caci e coplesit de tristete...
Acum insa, desi isi petrece mai tot timpul in libraria parintilor, singura pe care suporta s-o rasfoiasca este una despre disparitia dinozaurilor.
Pe vremuri, Aaron Stein credea ca toate cartile sunt de-a dreptul magice
