”Candva prin 2007, un sarpe de indoiala s-a strecurat taras in info-paradisul meu.
Voiam sa fiu conectat.” Nicholas Carr.
Chiar si atunci cand nu eram langa un computer, tanjeam sa-mi verific mailul, sa dau clic pe diverse linkuri, sa fac ceva googling.
Cerea sa fie hranit asa cum il hranea internetul – si cu cat inghitea mai multa hrana, cu atat foamea sporea.
Era flamand.
Insa creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna.
La inceput am socotit ca problema era un simptom de atrofiere a mintii la varsta mijlocie.
Chiar felul in care functiona creierul meu parea sa se schimbe.
Atunci a inceput sa ma preocupe incapacitatea mea de-a da atentie unui lucru mai mult de cateva minute.
Nu era doar faptul ca atat de multe dintre obiceiurile si rutinele mele se schimbau pe masura ce deveneam tot mai deprins cu, si tot mai dependent de, site-urile si serviciile de pe net.
Nu era doar faptul ca stateam atat de mult timp cu ochii atintiti la un monitor.
Am inceput sa bag de seama ca internetul exercita asupra mea o influenta mult mai puternica si mai complexa decat o facuse vreodata vechiul meu PC. ”Candva prin 2007, un sarpe de indoiala s-a strecurat taras in info-paradisul meu
