„O presimtire rea li se strecurase deodata in suflet: - Ceva e in neregula cu castelul ala, murmura Alexandra. - Poate de alt castel se temeau toti, murmura fetita, cu o voce plina de speranta.” Volum distins cu Premiul I in cadrul Concursului de manuscrise Implineste un vis - sectiunea Literatura pentru copii.
Nu arata ca un loc interzis, care sa-ti inspire teama.
Albul stralucitor si albastrul viu formau un contrast placut ochiului.
N-arata rau deloc! Intr-adevar, imaginea Castelului parea draguta si prietenoasa in lumina aurie a apusului.
Printre copaci se zareau cateva turnulete albe, avand fiecare deasupra cate un acoperis rotund, albastru.- Da, ala trebuie sa fie, striga Matei, victorios. - Ia uite, acolo o fi Castelul? Mijira ochii, masurand mai atenti silueta pe care o vazusera in fata lor, departe, la orizont. []Nu le ramanea decat un singur lucru de facut: sa mearga inainte, pe urmele lui Sebi, oricat de mult ii ingrijorau sfaturile animalelor din padure, care le spusesera sa se indeparteze de acel loc.
Clar, nu se puteau intoarce.
Si scheletele piratilor.
Inauntru erau paianjenii uriasi, cu ochii sangerii.
Neagra, sinistra.
Nu stiu daca e bine sa mergem acolo!- Si ce vrei? Sa ne intoarcem in pestera? Copiii privira inca o data intrarea. „O presimtire rea li se strecurase deodata in suflet: - Ceva e in neregula cu castelul ala, murmura Alexandra
