Asa cum Confucius propunea idealul sau de \'am desavarsir suveranilor, ca si oricarei persoane doritoare de a se instrui, Lao Tse H invita pe sefii politici si militari sa actioneze ca niste taoisti. (Mircea Eliade).
Dar Tao desemneaza realitatea ultima, misterioasa si insesizabila, fans et origo a oricarei Creafii, temei al intregii existente.
In cele din urma, taoistul urmareste un unic model: Tao. \'De aceea Omul Sfant infaptuieste prin non-actiune (wu wei) si realizeaza invatatura fara mijlocirea cuvantului°.
Cat priveste stfinta discursiva, ea distruge unitatea fiintei si incurajeaza confuzia, acordand o valoare absoluta notiunilor relative.
Lao Tse condamna, de asemenea, valorile sociale, pentru ca sunt iluzorii si, in cele din urma, primejdioase.
Riturile sunt doar un strat subtire de loialitate si credinta si inceputul dezordinii\'.
Cand dispare Tao, apare Binefacerea; cand se pierde Binefacerea, apare Dreptatea: \'cand se pierde Dreptatea, se recurge la rituri.
Lao Tse le considera totusi drept atitudini artificiale, deci inutile si primejdioase. [...] Pentru confucianisti, Binefacerea si Dreptatea sunt cele mai mari virtuti. [..] Lao Tse critica si respinge sistemul confiician, adica importanta riturilor, respectul pentru valorile sociale si rationalismul. altfel spus sa urmeze exemplul modelului primar: Tao.
Asa cum Confucius propunea idealul sau de \'am desavarsir suveranilor, ca si oricarei persoane doritoare de a se instrui, Lao Tse H invita pe sefii politici si militari sa actioneze ca niste taoisti
